(dal web)
Non 'ndavi cchiù restuccia a la campagna
ora chi agustu bampa la marina;
o pecuraru, re di la muntagna,
dassa lu chianu e pigghia la pendina
'Nta la bertula menti pochi panni,
cunta e ricunta pecuri e muntuni,
'rringa la mandra avanti cu li cani,
arretu vanci tu cu lu bastuni.
E cammina,cammina,pecuraru…
Sarta li timpi e passa li ghiumari:
cu sapi quantu tempu t'aspettaru
li così chi dassasti a li pagghiari!
Non ti fermari,sèguita la strata,
fina ca non arrivi a 'nu strapunti,
d'undi 'nu munti, arretu 'na votata,
jisa la testa e scombogghia la frunti.
Vicinu a tia 'na stroffa di zappini
a lu surinu li capiddhi sprundi;
e poi luntanu chi non pari fini
lu celu cu lu mari si cunfundi.
Persu 'ntra l'aria,all'occhi toi davanti,
asprumunti ti guarda e resta mutu:
pari 'nu vecchiu,pari nu giganti,
pari 'nu santu. Fanci lu salutu!
Dinci: "ora e sempri beneditta sia
l'ura chi mi cunsula e m'accumpagna,
santu Asprumunti:si luntanu jia,
surda era l'aria e la terra sulàgna.
Ma ora chi ti viju,e la to' buci
mi porta li carizzi di lu ventu,
fazzu lu signu di la santa cruci,
e a l'umbra tua mi curcu e mi 7 ddormentu".
E dormi,dormi,ca lu sonnu veni,
dopu vintiquattr'uri di caminu.
E non nci faci nenti si son teni
'nu matarazzu musciu e 'nu coscinu.
Quandu nci su li fogghi di la serra,
e 'nta li fossi non luci lu jelu,
non ndavi lettu megghiu di la terra
non c' è suffittu megghiu di lu celu!
- Attualmente 3.66667/5 meriti.
3,7/5 meriti (3 voti)