PoeticHouse - Il Portale dei Poeti e della Poesia
Pubblicata il 17/02/2007
Nce stà na cosa c’abbrucia,
nera comm’a pece
cchiù azzeccosa d ’ ’a colla,
tosta comm’a na preta,
coce e luce nun fa, ’a vita,
’a parte ddò lustro nu’ ff ’avutà!
Quanno arriva pe’ sfizio se ntalléa,
s’abbotte e nun se sazia:
‘o core tutto, te siente arrusecà!
Nfame sta sempe appustata!
Zitto, senza te ne fa addunà,
s’accosta cu nu passo felpato:
pàffete, te zompe ncuollo
e sbattuto pe’ terra te fa truvà!
Tutte l’ombre passano:
essa, cucciuta là rimmane!
Comm’a l’acqua trase
pe’ tutt’ ’e pertuse ca trova
nfunno scenne, scavà,
s’annasconno e, fetosa rimmano!
Sta cosa ca mette all’anima
lli ppene, sapite ched’è?
E’ ’a malincunia!
Avite voglie ’e nzerrà ’a porta!
Si addà trasì,
tuzzulea cchiù forte;
ustinata se fa sentì!
Ve chiamma cu cierti strille!
Santo p’ ’a scuraggià
nun ce ne stanno..
se nun schiarisce, ll’avit’ arrapì!



  • Attualmente 5/5 meriti.
5,0/5 meriti (1 voti)

la straordinaria dolcezza del dialetto a coinvolgere in questa tua molto musicale
bella!

il 18/02/2007 alle 08:50

suoni che mi riportano parole della mia infanzia lontana,musica,giardini,colori,profumi........malincunia.....
bravo

il 27/02/2007 alle 09:03