Sofia e lu mari
solitaria e penzierusa scanza i genti pi lu mari
cu l'ondi alti, i profumi e lu soli, paiunu e si confunnunu co so occhi e lu stessu culuri.
sfuggenti e diffidenti ma Cu pensa ca nu navi sentimenti sbaglia penzeru
nesci paroli malpenzati, ma sunu comu l'oro i diciotto carati
ma E chiu fotti u sentimentu e stuta u focu dallincendiu
s'ammucia penzannu ca li persuni hanno l'occhi senza viduta
ma l'occhi di qu leggi lu so cori annu vista e puru amuri.
di tanti in tantu li ventati di sentimentu appaiunu comu fulmini, ma quannu a luci illumina lu su cori lu cori stessu nun avi ammuri
a fozza e u coraggio vinne a mancare pi sapiri dare.
ma un raggio di luce mi disse non penzari picchi a chistu munnu qu non sapi apprezzari aggiungi a fozza di qu sappi dari.
- Attualmente 3.66667/5 meriti.
3,7/5 meriti (3 voti)